Reforma funcției publice introdusă de Legea 165 din 6 august 2026
Legea nr. 165/2026 (publicata în MOf nr. 651 din 6 august 2026) aduce o reformă profundă a carierei în administrația publică având ca scop principal digitalizarea, transparentizarea și profesionalizarea resurselor umane. În privința statutelor speciale, noile prevederi se aplică în mod selectiv sau deloc în prima etapă, deoarece actul normativ vizează cu prioritate funcțiile publice generale din administrația centrală .
Codul administrativ, aprobat prin O.U.G. nr. 57/2019 reglementează, în PARTEA a VI-a ,,Statutul funcționarilor publici, prevederi aplicabile personalului contractual din administrația publică și evidența personalului plătit din fonduri publice”, cadrul general privind drepturile, obligațiile, modul de angajare, promovarea și sancționarea funcționarilor publici și a personalului contractual. Reglementările prevăd cadrul general și, conform art. 366, dispozițiile se aplică și funcționarilor publici cu statut special doar acolo unde legea specială nu prevede altfel.
Legea reconfigurează complet regulile de evoluție profesională și organizare internă în sectorul bugetar și obligă autoritățile să se uite din nou la ceea ce face, în realitate, fiecare post din instituție și să coreleze atribuțiile, responsabilitățile și competențele cu activitatea efectivă desfășurată. Practic, obligă instituțiile să analizeze posturile existente, să stabilească domeniul funcțional corespunzător, să verifice competențele, să coreleze atribuțiile cu activitatea reală și, în cazul personalului contractual, să stabilească dacă încadrarea juridică actuală a postului este corectă. Legea încearcă astfel să apropie denumirea, statutul și fișa unui post de activitatea pe care angajatul o desfășoară efectiv.
1. Se introduc 3 niveluri de excelență care duc la extinderea carierei. Pentru funcționarii de execuție din clasa I, cariera nu se mai oprește la gradul profesional superior ci poate fi dusă spre superior 2, superior 3 și superior 4, toate trei maximum 20% din numărul total al posturilor aprobate la nivelul ordonatorului de credite, în condițiile legii, din care nivelul 4 nu paote depăși 8% din numărul total al posturilor aprobate la nivelul ordonatorului de credite, în condițiile legii.
2. Se grupează funcțiile publice generale în 18 domenii funcționale clare iar definirea responsabilităților funcției publice, a atribuțiilor, a competențelor specifice se determină în funcție de domeniul funcțional căruia îi aparține funcția publică respectivă:
1. politici publice și reglementare;
2. coordonare, monitorizare și analiză;
3. buget;
4. proiecte și programe;
5. servicii publice;
6. control și inspecție;
7. relații externe;
8. resurse umane;
9. financiar-contabilitate;
10. patrimoniu;
11. investiții și achiziții;
12. juridic;
13. control intern;
14. audit intern;
15. IT;
16. comunicare;
17. arhivă și registratură;
18. informații clasificate.
3. Se introduce un model de Fișa Postui standardizată care va include obligatoriu o rubrică dedicată acestor domenii (maximum 3 pentru un post), corelată cu un cadru strict de competențe. Nu mai este suficient ca fișa postului să enumere generic o serie de sarcini. Noua logică urmărește ca postul să fie legat clar de activitatea pe care o desfășoară efectiv în instituție. Scopul este ca posturile din administrație să fie descrise într-o manieră mai clară și mai comparabilă între instituții. Toate instituțiile publice vizate au obligația să analizeze realitatea atribuțiilor fiecărui angajat și să actualizeze fișele de post până la 1 ianuarie 2027. Pentru funcțiile publice de stat și teritoriale prevăzute de Codul administrativ, care nu beneficiază de statute speciale și care nu au încă stabilite competențe specifice, legea impune termen până la 30 septembrie 2026.
4. Vor dispare funcțiile publice de expert și inspector (clasa I) care nu implică activități de inspecție și control. Acestea sunt obligatoriu transformate în funcții de consilier.
5. Angajații cu contract de muncă primesc un regim de obligații, incompatibilități, răspunderi juridice și evaluări similar cu cel al funcționarilor publici. Posturile contractuale care exercită prerogative de putere publică vor fi transformate în funcții publice în termen de 12 luni. Actualizarea vine după o analiză a structurii de posturi și o reclasificare a acestora. Autoritățile trebuie să verifice dacă anumite posturi încadrate în prezent ca personal contractual nu presupun, în realitate, exercitarea unor prerogative de putere publică. Dacă atribuțiile unui post arată că persoana respectivă exercită asemenea prerogative, postul trebuie tratat conform regulilor aplicabile funcțiilor publice. nÎn sens invers, posturile care se încadrează în categoriile de personal contractual prevăzute de Codul administrativ trebuie păstrate sau reclasificate corespunzător.
Analiza reformei introduse de Legea 165/2026 (sursa: ONG - Centrul de Formare APSAP)
Reforma promite să lege funcția de atribuții, competențe și performanță și pune, în sfârșit, aceeași întrebare fiecărui post din administrație: care este rostul lui, ce atribuții presupune, ce competențe cere și după ce rezultate trebuie evaluat ocupantul. Legea nu ordonă concedieri colective și nici o reexaminare generală a personalului dar obligă instituțiile să își analizeze structurile, să actualizeze fișele de post și, în cazurile expres prevăzute, să transforme funcțiile încadrate greșit.
a) În activitatea reala a funcționarilor publici fișele posturilor au mari diferențe între diferite categorii și sunt foarte adesea generale. Se introduce fișa standardizată, împreună cu scopul, atribuțiile, studiile și competențele postului, cu termen de actualizare a fișelor până la 1 ianuarie 2027. Distincția față de sectorul privat este importantă: Codul muncii nu conține o matrice generală care să lege fiecare ocupație de un anumit domeniu de studii. În lipsa unei cerințe legale speciale, un absolvent al Conservatorului ar putea fi angajat formal într-o companie ca expert în achiziții publice; competența reală rămâne însă obligația de verificat a angajatorului care are obligația introducerii unor competențe (cunoștințe, atitudini, aptitudini și abilități) pe care ocupantul postului trebuie să le dețină. Aceste competențe sunt obligatorii, unele sunt indicate de lege, altele se vor stabili la nivelul instituției publice.
b) Realitatea arată că este puțin probabil să existe conducători atât de bine pregătiți încât să stabilească și ulterior să evalueze competențe din ce în ce mai complexe pe care legea le prevede pentru funcționarii publici, competențe care să nu fie stabilite și evaluate formal, să fie înțelese și perfecționate continuu. De aceea legea nu se adresează în prima etapă diferitelor categorii de funcționari cu statute speciale.
c) Introducerea celor 18 „domenii funcționale”poate fi o formă atipică de organizare a activității care să nu reflecte în realitate organigrama, prin mutarea sau dispersarea unor posturi de la un compartiment la altul și crearea de domenii funcționale prin simpla ajustare a unor atribuții din fișa postului de aceea legea încearcă să abordeze discrepanțele din practică prin introducerea „fișei postului standardizate” și obligă la încadrarea posturilor în domenii funcționale clare. Corelarea trebuie făcută, în primul rând, cu aceste standardizări oficiale, abia apoi solicitând funcționarilor să presteze exact ceea ce este legal să presteze, nu ceea ce dictează „nevoia” angajatorului, justificată adesea, în mod convenabil, prin lipsa bugetului.
d) Juridic, trebuie despărțite trei operațiuni: reclasificarea așază postul în categoria corectă; transformarea îi schimbă denumirea ori natura; desființarea îl elimină printr-o reorganizare distinctă. Legea nr. 165/2026 impune transformări, dar nu conține un ordin general de reducere a personalului. Pentru noile niveluri profesionale, promovarea este legată de concurs sau examen, de vechime și de competențe, în limite numerice și bugetare.
e) A fost extinsă posibilitatea avansării în carieră pentru funcțiile publice de execuție, organizate tradițional pe 4 grade profesionale: debutant, asistent, principal și superior, prin crearea a încă trei niveluri ierarhice în ultimul grad al carierei funcționarilor publici (adăugarea nivelurilor 2, 3 și 4 la gradul superior, ca nivel maxim existent în prezent). Este ca și cum, în altă zonă de activitate, avem nivelurile basic, economic și business, și-i mai adăugăm ultimului încă trei accesorii de tip premium, platinum sau first class.
f) Se creează și obligația transformării unor posturi contractuale în funcții publice. Această măsură va conduce la alte creșteri de cheltuieli bugetare, știut fiind faptul că, potrivit legii salarizării, salariile funcționarilor publici sunt semnificativ mai mari decât cele ale personalului contractual. Spre deosebire de alte state, unde există o departajare clară între statutul funcționarilor publici (bazat și orientat pe carieră, stabilitate, continuitate) și personalul contractual (nebazat pe o carieră, ci orientat pe contracte temporare specifice și flexibilitate, plătit pe task-uri necesare administrației pe anumite perioade determinate), la noi tendința e de transformare a personalului contractual într-un cvasi-sistem paralel cu cel al funcției publice.
g) Din perspectiva dreptului muncii intervine „principiul funcționalismului”: o funcție, un post sau o ocupație există pentru a îndeplini un scop. Dacă scopul dispare, postul se desființează. Angajatorul public are, ca orice angajator, dreptul justificat de a se reorganiza. Pentru funcționarii publici, care beneficiază de o stabilitate menită să contrabalanseze restricțiile prevăzute de statutul lor, legea preferă însă, de regulă, să opereze asupra posturilor vacante: prevede, de exemplu, transformarea funcțiilor de execuție vacante în vederea ocupării lor, tocmai pentru ca schimbarea să nu treacă peste titularii existenți. Pentru un post ocupat, lucrurile stau altfel. Transformarea lui poate atrage diminuarea salariului, iar o asemenea modificare a raportului de muncă cere, în mod firesc, acordul titularului.
h) Angajatorii au ignorat constant obligația de formare profesională periodică a propriilor lucrători. Lipsit de formarea adecvată care ar fi trebuit să-l ajute să rămână competitiv pe piața muncii, un funcționar al cărui post se desființează sau se transformă are în realitate o falsă alegere. Va fi constrâns să accepte ce i se oferă, chiar și un salariu mai mic, deoarece competențele la care a fost limitat timp de decenii nu îl mai fac competitiv în prezent. Acordul de voință și libera alegere devin, practic, „unica alternativă”. Până la 1 ianuarie 2027, funcțiile de expert și cele de inspector fără atribuții de inspecție și control devin funcții de consilier, cu păstrarea gradului profesional pentru posturile ocupate. Experții se vor transforma, în consilieri și vom avea o administrație în care toată lumea consiliază (consilieri în rol de funcționari publici, consilieri în rol de personal contractual, consilieri la cabinetele demnitarilor, consilieri în rol de aleși locali ș.a.m.d.) și foarte puțini implementează. Prin desființarea birourilor, s-au înmulțit însă posturile de conducere de director adjunct sau director general adjunct, pentru a suplini această desființare. Cu alte cuvinte, s-au creat funcții de conducere mult mai bine salarizate decât un șef birou, adică iar o creștere a cheltuielilor bugetare.
i) Au existat funcții care, pe hârtie, presupuneau anumite activități, dar în realitate lucrătorii prestau „ce era nevoie” sau „ce dicta șeful”, având la bază aceeași scuză nocivă a bugetului limitat. Refacerea fișei postului poate genera noi și complexe conflicte de muncă pe rolul instanțelor de judecată și, foarte probabil, un val de sesizări privind constituționalitatea acestor dispoziții legale.
j) Pentru angajat, miza reală este legătura dintre munca efectivă, recrutare, evaluare și promovare. Funcționarul primește o scară suplimentară de carieră, iar personalul contractual de specialitate intră într-un regim mai apropiat de funcția publică: concurs, evaluare anuală, incompatibilități și răspundere detaliată. Din perspectiva administrației publice.
k) O altă constatare este aceea că diferențele de abordare existente între funcționarii publici și personalul contractual tind să se elimine, personalului contractual fiindu-i reglementate acum condiții aproape identice cu cele ale funcționarilor publici.
l) Legea aduce și o promisiune de transparență prin obligația de înregistrare audio-video privește probele din etapa de recrutare, adică din concursul național gestionat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, cu excepția verificării eligibilității. Înregistrările se păstrează doi ani de la afișarea rezultatelor finale și pot fi consultate pentru verificarea suspiciunilor de fraudă, pentru notare și pentru soluționarea contestațiilor. Concursul pe post, organizat de fiecare instituție, adică exact etapa în care se aleg oamenii pentru posturile concrete, nu are o asemenea obligație. Toată lumea se plângea de concursuri aranjate; ei bine, măcar la concursul național vor putea fi aranjate cu camera neascunsă, pentru că un simulacru bine regizat dă oricum bine pe cameră: subiecte croite pe profilul câștigătorului, o comisie care întreabă exact ce trebuie.
Legea impune un nou sistem bazat pe cadre de competențe pentru evaluare și promovare, precum și alinierea regimului răspunderii disciplinare și a incompatibilităților personalului contractual la rigorile funcționarilor publici. Dacă va și reuși să modifice cu adevărat ceva ... doar timpul va putea să dea un răspuns.
Comments