Vama veche TURNU MĂGURELE

La începutul secolului XX, vama din Turnu Măgurele era unul dintre cele mai active puncte comerciale de pe Dunăre, jucând un rol crucial în economia Regatului României. 

Orașul funcționa ca un centru major de tranzit pentru mărfurile care circulau între România și restul Europei sau Imperiul Otoman (via Istanbul). Portul era esențial pentru exportul de cereale și produse agricole din zona Teleormanului.

În acea perioadă, portul era deja echipat cu clădiri administrative importante, precum Căpitănia Portului (construită în jurul anului 1880) și sediul Prefecturii, care reflectau statutul de centru administrativ și vamal de prim rang.

Punctul vamal facilita legătura directă cu orașul bulgar Nikopol, situat pe malul opus, fiind un punct istoric de trecere a frontierei unde se comercializau materii prime și produse meșteșugărești.

După ce localitatea a fost declarată oficial oraș în 1836, vama a fost stabilită formal în 1860, atingând o perioadă de maximă dezvoltare la granița dintre secolele XIX și XX. 

 Gigi Țeican - „Turnu Măgurele în noi repere cronologice (1241-2020)”